Teo goes green:))

Nevoia  te învață, așa că Teo goes green. Nevoia asta se explică prin faptul că nu mi-am facut abonament pe autobus, unul m-ar costa 63 lei/lună, nu avea rost să-mi fac pentru că luna asta mai mult prin Cluj o să fiu decât prin Reghin, iar un bilet dus-întors costă 5 lei, dar de zgârcită ce sunt îmbin utilul cu plăcutul, merg la Reghin (14km dus-intors)  cu bicicleta, economisesc bani cu care pot să beau o bere sau să fac enșpe mii de lucruri (vorba vine) și mai dau jos și din grăsimea acumulată de la prea mult blogging :)) .

 

Pe lângă asta îmi mai scot corpul la mișcare, creierul la oxigenat, creierul oxigenat mă ajută la învățat gramatică normativă. Dacă învăț gramatică normativă o să-mi iau viitoarele examene, dacă îmi iau viitoarele examene o să ies să mă distrez, dacă mă distrez înseamnă că mă destind și toate astea datorită mersului pe bicicletă.

 

Eu am o legătură specială cu bicicleta, merg pe ea de la 5 ani, de la 7 ani pe distanțe lungi (20 km+) însoțită pentru început de tata, participantă la numeroase cocursuri de biciclete și educație rutieră..

Cel mai bun rezultat a fost locul 4 pe oraș, niciodată n-am fost bună, dar mi-a plăcut. Concursurile astea constau în 3 probe : cea de traseu pe și printre tot felul de chestii, cea de sală – unde dădeai un examen teoretic, ceva în genul examenului teoretic pt carnet – și cea de depanare a bicicletei , unde am avut mereu probleme.

 

Îmi aduc aminte cu dag de copilăria mea, și de toate chestiile “băiețești” pe care le-am făcut, prima mea bicicletă avea roțile pline din cauciuc , wei ce mai scutura când mergeam la bunica pe pietre și îi mai și sărea lanțul tot din 5 în 5 metri. Ced ca nici nu se mai gasesc. M-am întins la vorbă, și altceva voiam să zic. Dacă aveți posibilitatea, mai luați bicicleta la o plimbare, nu vă face deloc rău, asta în cazul în care nu cădeți, dar totuși, hop în șa chiar și când mergeti până la magazin.

 

E adevărat, în orașele mici unde nu sunt amenajate piste pentru bicicliști e cam periculos să te aventurezi pe drumurile publice pentru că toleranța șoferilor se apropie de zero, dar nu lăsați să devină acest lucru un motiv pentru care refuzați să mergeți pe bicicletă. Eu deocamdată mă plimb cu o bicicletă roz, care bineînțeles nu e a mea, doh, ROZ? E împrumutată de la verișoara mea, a mea a ars într-un incendiu, dar cand mă mut în Cluj îmi iau una doar pentru mine, una frumoasă rău. În încheiere, diploma cu care mă tare mândream pe a 5-a.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

PS : particip și eu la concursul ĂSTA

Te-a umezit postul? Dă un share mic!

Comments 5

Leave a Reply

%d bloggers like this: