Să-l pândim pe popa

Ca în fiecare an, pe lângă îmnormântări și ieșiri la cimitir, un preot mai are o altă îndatorire care presupune muncă de teren, mersul cu Iordanul. N-o să intru în detalii tehnice acum că nu vreau să-mi prind urechile în termeni tehnico-științifici, însă cert e că o dată pe an preotul trece pe la enoriași, le sfințește casa/anexele și colectează taxele aferente.bani-si-biserica

Ziua în care preotul ajunge în casele oamenilor e sfântă, totul trebuie să fie curat, nu se lucrează, nu se ascultă muzică, nu se mănâncă și uneori nici nu se respiră, tot ce fac oamenii e să se uite pe geam și să telefoneze rudelor sau cunoștințelor la care acesta va ajunge mai repede. Există o anumită ordine.

Nerăbdarea crește direct proporțional cu timpul scurs, minutele se transformă în ore iar fereastra devine prietena ta, totul capătă o altă dimensiune. După o zi întreagă de așteptat, la ora 19 00 își face apariția și preotul însoțit de un cântăreț și “clopotarul”. Componența s-ar putea sa nu fie peste tot la fel.

De obicei discuția e simplă și scurtă. Se pun:

  •  15 lei(sumă variabilă) pe masă în întâmpinare.
  •  8 lei pentru clopotar(bineînțeles că o să-i pui 10).
  • 6 lei/persoană la "Cununa anului" aka pomenirile din fiecare duminică, 30 lei cazul meu.
  • 80 lei/persoană adultă pentru contribuția la biserică(sunt studentă, anul ăsta am avut noroc).

Te întreabă de ce nu mergi la biserică, închegi tu un răspuns și înghiți nodul din gât. Ia banii, te trece în registru, dacă ai noroc primești și chitanță. Îți urează de bine și te cheamă la biserică. Ești mulțumit că anul ăsta ai scăpat doar cu atât.

E costisitor să fii creștin.

PS: n-am vrut să fiu rea ca în alți ani, e o meserie ca oricare alta

Te-a umezit postul? Dă un share mic!

Comments 5

Leave a Reply

%d bloggers like this: