Reghin – Cluj si retur

Încep să am probleme cu ruta de autocar Reghin Cluj-Napoca și retur. Am să vă explic .

 

Fie că mă duc, fie că vin de la Cluj, mereu stau la geam, dar tot timpul. Și cum stau eu la geam, ca un lup singuratic ce sunt , doresc să fiu lăsată în pace, că nu degeaba m-am intitulat lup singuratic, chestia e că fie din dorința de a socializa, fie datorită aglomerației din autocar, lumea se pune lângă mine. Nu ar fi asta o problemă dacă oamenii ar sta pe fundul lor, dar mai ales dacă ar sta DOAR pe scaunul lor. Nu știu cum se face dar locul de lângă mine mereu atrage persoane cu gabarit depășit, care nu numai că nu încap pe un singur scaun, dar mă și sufocă cu prezența lor.

 

Nu mi-o luați în nume de rău, am 8 ani de navetă în spate, nu fac pe pretențioasa, dar….un lucru ce mă scoate din sărinte sunt oamenii care nu se spală sau nu își spală hainele. Ăștia ar trebui dezbrăcați și băgați în dușuri cum făcea Hitler, dar în loc de Zyklon B  să fie apă rece, să nu uite data viitoare să se mai spele.

 

Nah, mă întorc eu frumușel azi de la confirmări, și lângă mine în autocar se pune un tânăr de vreo 28 ani cu pantaloni călcați la dungă și cămașă dar care duhnea îngrozitor, și era și nebărbierit , și ca bonus, pe lângă toate astea, era și ditamai matahala de om, deabia reușeam să respir de prezența și “parfumul” lui, am crezut că mor 100 km .

 

Tot așa, acum 2 săptămâni, mă întorceam de la înscrieri și lângă mine se pune un domn de vreo 45 ani, cred ca e inutil să mai adaug că avea o constituție robustă, nu? Trebuie adăugat că domnul acesta avea niște mirosuri  nu chiar plăcute, dar după o noapte albă, eram frântă așa că am ales să pun capul pe geam și să încerc să adorm. La un moment dat, cu căștile în urechi fiind și cu volumul undeva la 50% dar îndeajuns să nu aud ce se întâmplă în jurul meu, aud un zgomot puternic și sar speriată aproape să dau cu capul de scaunul din față. Ce credeți că s-a întâmplat? N-aveți nici o șansă! Domnul de alături strănutase atât de tare încât a reușit să mă trezească și să mă sperie de-a dreptul, deși eu eram cu căștile în urechi, complet izolată de exterior. Mai mai să mă bufnească râsul, dar am zis că ar fi o dovadă de nesimțire crasă, așa că pe cât posibil am încercat să mă abțin.

 

Avem un județ (Mureș) trist și plin de gropi, dar despre asta voi vorbi într-un post viitor.

 

 

PS : ați observat să mă iau de aproape toate lucrurile, și de aproape toți oamenii? lol, ce-am ajuns

Te-a umezit postul? Dă un share mic!

Comments 8

  • Aveam de gând să încerc să număr gropile din Silivașul de Câmpie, dar cred că va trebui să mă mulțumesc filmându-le, că altfel nu se poate. Asta când voi merge iarăși în colojvar.

  • Vroiam să număr gropile din Silivașul de Câmpie, sunt atât de multe, încât nu se poate așa ceva, astfel am decis, când mai trec pe acolo, le voi filma ^_^

  • I know the feeling 😐 O pateam si eu mai demult dar am dezvoltat o tehnica destul de buna :)) Ma pun undeva in spate, imi pun geanta langa mine si sau dorm (atunci cum sa te deranjeze cineva sa iti iei geanta?) sau ma uit foarte urat la toata lumea :)) And it works! You should try it next time 😀

    • Mi-e rusine sa fac asa ceva…si mi-e frica sa ma pun in spate ca am rau de masina, dar o sa incerc o data.

  • rusine sa ce? ;)) sa dormi sau sa te uiti urat?

  • adevarul e ca tie nu ti se prea potriveste atitudinea de uitat urat :)) (pe cand eu de obicei o fac fara sa vreau) mai, mai bine cu rusine decat cu putoare, nu? 😛

Leave a Reply

%d bloggers like this: