Reactii la nervi

Cum am venit 5 – 6 km pe jos sau ce fac nervii din om. Pentru că mă cam grăbesc săptămâna asta cu orele de coducere, azi am avut ore programate de la 08 00. Cam de dimineață, știu, dar nu am avut ce să fac, am condus până la 10 00, când în fața Bisericii Săsești am fost debarcată rapid.

 

Bani aveam fix cât să-mi ajungă de maxi taxi spre casă, însă surpriză, la 10 00 nu mai găsesc nici un maxi taxi/autobus care să meargă spre Cluj (implicit spre Breaza). Următorul meu mijloc de transport cu care aș fi putut ajunge în fundul lumii, acolo unde locuiesc eu, venea la 12 45,însă era doar 10 00 iar eu mă aflam în stație, căutând disperată  un orar al altei firme de transport, poate poate au o cursa în direcția mea .

 

În Reghin, într-o stație de autobus prevăzută cu refugiu poți găsi orice altceva dar nu un orar de transport. Ar fi culmea să am pretenții de la un oraș de 36 000 locuitori, să aibă în stații programul curselor, nu? Nu doar că m-a lăsat instructorul în oraș, dar nici nu aveam cu ce să mă întorc acasă, pentru că pe tata l-a mâncat în partea dorsală să își construiască casă la 6 km de oraș, plm. Tot timpul îi scot ochii cu asta.

 

Enervată peste măsură că nu găsesc nici un orar, m-am pornit pe jos spre Breaza. Prin oraș n-a fost nici o problemă , existența trotuarelor mi-a ușurat voiajul spre văgăuna în care locuiesc, însă când acestea s-au terminat , am fost nevoită să ies pe drumul național 16 printre tiruri și camioane, autotusime și căruțe. Super, nu?

 

Mergeam nervoasă, cu căștile în urechi și privirea în pământ. Am pornit la 10 10 și am intrat pe usă la 11 09…6 km, pe jos, de nervi. Deabia aștept să plec din orașul ăsta monoton în care nu circula nimic, în care oamenii sunt de tot rahatul și…defapt oameni de tot rahatul găsești peste tot. În fine. După experiența din Pietrosul Călimanului, plimbarea asta a fost “bucată de tort”, am decât o febră musculară ușoară.

Te-a umezit postul? Dă un share mic!

Comments 5

  • Saraca de tine! Cat sufera:) Oriunde ai pleca e la fel, nu are legatura cu orasul, ci cu tine. Mereu vrea sa fii in viitor, sau trăieşti in trecut. Ce a fost a fost, ce este este!. Cand vei invata sa accepti prezentul asa cum este, vei simtii o alta aura in viata ta. Pana atunci, te las sa lupti cu umbrele tale.

    p.s – E bine sa te enervezi, ca te descarci! (ai nevoie de spatiu… pentru a acumula alti nervi.

  • Vorbeam “metaforic” , fiecare intelege ce vrea! Exprimarea mea a fost putin “stramba” , ai dreptate!

    p.s – Trecutul si viitorul sunt doar niste umbre care cad pe prezent. Tot ce exista…este clipa de acum!(parere personala)

  • e bine ca exista persoane “mult superioare” noua care stiu sa dea sfaturi extraordinare!totusi dupa 6 km de mers pe jos cred ca “umbrele” drumului parcurs te fac sa iti vina sa-ti bagi picioarele in ea “aura”!asa ca inceteaza sa mai dai sfaturi daca nu ai fost in situatia ei……just shut up:))

    • El vorbea la modul general despre mine, ca mereu ma plang si sunt multumita, sa ma ancorez mereu in trecut si sper in viitor dar nu traiesc prezentul. Si da, intr-un fel ai dreptate, iti vine sa-ti bagi picioarele in ea de “aura”.

Leave a Reply

%d bloggers like this: