Pentru ca cele mai bune lucruri in viata sunt gratis

Pentru că cele mai bune lucruri în viață sunt gratis, cam la asta aș putea rezuma seara de joi, 17 noiembrie. Un Cluj friguros, cornuri cu susan, glume, pumni înghețați, hoinăreli și benoclări prin Diverta și Humanitas, 4 eroi și un concert simfonic.

 

În seara asta am fost la un concert simfonic alături de alți 3 colegi de facultate. Alecs, știu că ai așteptări mari de la mine dar chiar nu știu cu ce să încep, îmi vin atâtea în minte. Am fost la un concert al Orchestrei simfonice a studenților de la Conservator, un concert cu intrare liberă ce ne-a bucurat sufletele de studenți obosiți și fără bani.

 

Concertul a fost deschis cu uvertura la opera Don Giovanni de W. A. Mozart, și care personal, m-a încântat cel mai mult din tot concertul, apoi a urmat concertul pentru pian şi orchestră nr. 2 în Sib major op 19 al lui Beethoven, și într-un final tot Beethoven cu simfonia a II-a în Re Major op. 36 . Chiar dacă veneam după o zi plină la școală, cu orar de la 8 la 6 cu pauză de 2 ore, am vrut să merg neapărat, ceva mă chema. Și iată că am avut parte de satisfacție pe gratis, întrucât intrarea a fost liberă.

 

Pentru un moment i-am invidiat pe studenții aflați pe scenă, pentru talentul și priceperea de care dau dovandă, m-am gândit la mine și la cat de lipsită de înclinație artistică sunt, mă rog, poate sunt bună și eu la ceva dar încă nu știu la ce.

 

În ordinea locurilor ocupate în sală, respect Giorgia, Alexandra și Alecs.

 

Te-a umezit postul? Dă un share mic!

Comments 6

  • Frumos, Teo:).
    Frumos ai scris si frumos este ceea ce tu ai simtit pe parcursul concertului.
    Tot in aceeasi seara, am avut si eu o traire pe care nu multi nu o pot avea decat daca iubesc muzica. In momentul in care violonistii si intreaga orchestra ne-au impartasit primele lor note muzicale, m-a cuprins un fior urmat de cateva lacrimi care pur si simplu mi-au invadat ochii…A fost cel mai intens si mai profund moment si am toata stima si tot respectul pentru acei artisti, care cu siguranta se pot numi artisti.
    Ma bucur ca am impartasit impreuna acele doua ore si sper ca vom mai avea parte de un asemenea spectacol.

    Un bravo pentru fotograf;)

  • Dă-mi voi să subscriu la ceea ce ai scis mai sus, Teo. M-am simțit excelent, cât că eram flămând bine de tot. Acordurile acelea însă m-au făcut să uit de foame. What a night. Mă bucur că am mers.

    Stimă și respect pentru munca acestor stundeți!

    Avem timp pentru toate. Să dormim,
    să alergăm în dreapta şi în stânga,
    să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
    să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
    avem timp să citim şi să scriem,
    să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
    avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
    avem timp să ne facem iluzii
    şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
    Avem timp pentru ambiţii şi boli,
    să învinovăţim destinul şi amănuntele,
    avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
    avem timp să ne-alungăm întrebările,
    să amânăm răspunsurile,
    avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
    avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
    avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
    avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
    Avem timp pentru toate.
    Nu e timp pentru puţină tandreţe.
    Când să facem şi asta murim. (Octavian Paler)

  • Multumim ca ne-ai mentionat! A fost chiar frumos, ar merita sa mai dam pe la astfel de evenimente cat mai des.

Leave a Reply

%d bloggers like this: