Oameni de la care înveți

Mulți dintre colegii mei de facultă se consideră jurnaliști. Sunt colegă cu ei dar nu sunt jurnalistă, nici măcar o wanna be, sunt o simplă studentă la jurnalism. Nu știu dacă voi ajunge vreodată jurnalist, nu știu dacă vreodată voi fi mulțumită de mine, dar știu că în astea 3 luni de când sunt într-un proiect de practică am învățat mai multe decât într-un an întreg de facultate. Eu sunt o timidă.

 

Într-un interval scurt de timp mi s-a oferit șansa de a mă întâlni în cadrul unor conferințe cu oameni de meserie, oameni de calitate, oameni de la care ai ce învăța, ei sunt jurnaliști, nu noi…amărâții de studenți la jurna. Aseară n-a fost o conferință, a fost doar o proiecție și o discuție în cadrul TIFF. Cu Adelin Petrișor. A fost proiecția reportajului din Coreea de Nord, reportaj pe care l-am mai văzut, însă asta n-a contat…dialogul ce a urmat a fost în măsură să dezvăluie lucruri noi.

 

Au fost multe întrebări, pe la sfârșit am ridicat și eu mâna să pun o întrebare însă nu m-a văzut nimeni. Nimeni în afară de Adelin. Mi-a spus să rămân. Am rămas, și după ce domnișoara de la Antena 1 a făcut un sincron cu el am ajuns să-i pun și eu 2 întrebări. Îmi pare rău că m-am limitat la 2, acum aș avea o mulțime de întrebări, însă cam degeaba, trenul a plecat. Și de la Adelin Petrișor am învățat ceva, și de la el am primit puțină încredere.

 

Nu vreau să aud teorii cu “trebuie să fii optimist”, “nu gândești bine”, “trebuie să îți spui că vei reuși”. Sincer oameni buni, chestiile astea mi se par cele mai mari porcării, nu cred în vorbele astea. Nu cred în vorbele astea la fel cum fix acum un an nu credeam că o să ajung aici, nu credeam că o să ajung să învăț atâtea, să cunosc atâția oameni faini, să fac chestii(nu mă laud), preferam și în continuare prefer să nu mă gândesc unde vreau să ajung și să nu-mi bat capul cu previziuni, că deh…nu-s Neti Sandu.

 

Și totuși, mai am atâtea de învățat…nu știu mai nimic, și în jurul meu sunt atâția oameni mult mai buni.

 

 

PS: Mihai Cistelican a fost așa emoționat când mi-a făcut poză cu el încât a ieșit o porcărie pe care n-o pot publica, însă mă consolează faptul că mă văd într-o poză de pe blogul lui Adelin:)))

PPS: Pun pariu că nimeni nu ajunge să citească până aici la cât de lung și plictisitor e postul

Te-a umezit postul? Dă un share mic!

Comments 8

  • Uite ca eu am citit. 😀
    In legatura cu studentii care se cred jurnalisti….stai linistita. Sunt jurnalisti care nu stiu jurnalism…deci e ceva trendy sa zici ca esti jurnalist.

  • Uite ca am citit pana la sfarsit! nu stiu ce sa zic despre jurnalism ca nu am cunostinte in domeniu dar ce pot zice i ca eu cunosc o fata KEBY care stiu ca poate!

  • Fără să faci previziuni, oprește-te puțin, uită-te la tine în urmă cu un an și jumătate și compară-te cu ce ești acum. Ai realizat multe în decursul unui an și ar trebui să fii mândră de tine.

    Ca și completare: Niciodată nu vei știi totul. Einstein spunea că învățătura este ca un orizont, la început distanța până la el e mică, cu cât înveți mai multe cu atât orizontul se lărgește și implicit realizezi cât de multe nu știi de fapt.

  • punem pariu că ajungem să citim tot postul și nu-i nici pe departe plictisitor? mă enervezi, prea te subestimezi! piticule:*

  • L-am citit pe tot, dar m-am plictisit.Ciao

Leave a Reply

%d bloggers like this: