O mai dau si in bara

Scriu, scriu și iar scriu. Citesc, citesc și iar citesc. Scriu și citesc atât de mult încât nu mai am timp. Pentru că mi-am permis să-mi prelungesc weekendul acasă, luni am fost într-o așa zisă vizită la fostul meu liceu unde m-am întâlnit cu “forever” profa mea de engleză. Cei care mă citesc de ceva vreme, adică de peste 1 an, știu că printre profii mei preferați se numără și profa de engleză, mă rog, simt cum deviez de la subiect și nu vreau.

 

Cum spuneam, luni am dat o tură până la fostul liceu doar ca s-o văd pe profa. Ceea ce a urmat a scăpat ușor de sub controlul meu deoarece am sfârșit într-o clasă de a 12-a , rostind într-o englexă stricată și ușor uitată datorită trecerii timpului, un discurs anost despre ce ar trebui să facă un elev de clasa a 12-a în pragul bacului si cateva sfaturi in alegerea facultatii.

 

M-am simțit penibilă la momentul respectiv pentru că deși mă aflam în fața unor elevi cu 1 an mai mici, am avut trac și n-am reușit să-mi pun gândurile în ordine și să mă fac înțeleasă așa cum ar fi trebuit, plus că engleza mi-a jucat niște feste grozave.

 

Dar nu-i nimic, cu acordul doamnei profesoare , voi reveni cu un discurs și cu o prezentare power point pe tema asta, așa ca să îmi iau revașa și să nu-mi rămână sentimentul ăsta de jenă și de tristețe că m-am făcut de râs. Când o să am timp, o să mă întorc cu câteva lucruri pe care mi-ar fi plăcut să le știu când eram pe clasa a 12-a.

Te-a umezit postul? Dă un share mic!

Comments 2

  • You were absolutely great, the fact that you were nervous showed that you simply cared! Both my students and myself appreciated your presence, therefore you are always welcome to return.

  • Like pentru comentariul de mai sus. Cam același lucru voiam să-l spun și eu. În plus, fiecare om are momente care îi arată caracterul (îți pasă) și care îl construiesc (te ambiționezi ca la următoarea întâlnire să te vorbești ca un adevărat viitor jurnalist)

Leave a Reply

%d bloggers like this: