Filme de weekend

Iată că după câteva zile de repaus, m-am hotărât să dau un semn de viață. Zilele astea n-am prea avut net, ceea ce m-a determinat să vizionez filme și să mai răsfoiesc niște cărți, așa că azi mi-am pus ochelarii mei verzi la ochi și vă voi povesti despre câteva filme văzute recent. Știu. Plictisitor.

 

1. Conviction(2010) – cu ocazia asta mi s-au deschis puțin ochii. Filmul ilustrează povestea a doi frați, unul aflat în închisoare iar altul încercând să-i dovedească nevinovăția, chiar dacă asta înseamnă să devină avocat și să-și sacrifice propria familie. Kenny Waters este găsit vinovat pentru omor deosebit de grav și jaf, astfel este condamnat la închisoare pe viață. Convinsă de nevinovăția lui Kenny, Betty Ann(sora acestuia) încearcă pe toate căile posibile să își scoată fratele din închisoare. Inspirat dintr-un caz real, acest film arată cum justiția poate băga după gratii oameni nevinovați și cât de important e testul ADN în aceste situații, de asemenea , personajul principal feminin este și un exemplu de tărie și ambiție, astfel își scarifică timpul liber și chiar familia, pentru a studia și a-și scoate fratele din închisoare. Dacă pe IMDb  are o rată de 7.2/10, eu nu pot decât să dau 9.5/10 .

 

2. If these walls could talk(1996) – filmul acesta pune în lumină problema avortului în 3 perioade diferite, perioada anilor ’50, ’70 și ’90. În ultimul timp am făcut o pasiune pentru drame, astfel că filmul ăsta a reușit să mă impresioneze până aproape la lacrimi. Cum am spus anterior, filmul prezintă 3 povești diferite în 3 perioade diferite însă cu același subiect central, avortul. Nu am prea multe să povestesc despre acțiunea în sine, însă un avort te lasă marcată pe viață, iar urmărind acest film, chiar dacă nu am fost pusă în situație, am conștientizat cu adevărat problema, și e tragic. Pe mine o experiență de genul, m-ar ucide. M-ar ucide să fiu pusă în fața unui avort, mai ales dacă n-ar fi nimeni lângă mine, și de obicei în situațiile de genul, nu e nimeni langa tine. Nota 9/10

 

3. The way back(2010) – ăsta e filmul despre care nu m-am documentat și mi-a făcut o surpriză plăcută. Povestea mai multor deținuți politici care reușesc să evadeze dintr-un gulag rusesc, ține în priză publicul mai bine de 120 minute, astfel aceștia au de traversat crunta Siberie, deșertul Gobi și într-un final și Munții Hmalaya în drumul lor spre libertate, aproximativ 6500km pe jos. Surpriza mea cea mare a fost sa recunosc doi actori români, Alexandru Potocean respectiv Dragoș Bucur, cu o interpretare foarte bună. Asadar, un film numai bun de vazut. Nota 9/10

 

 

sursa foto : cinemarx

Te-a umezit postul? Dă un share mic!

Comments 2

Leave a Reply

%d bloggers like this: