Fetele pe stadion

Intrate pe un teritoriu oarecum străin, privite  cu o oarecare doză de scepticism dar în același timp admirate, fetele care merg pe stadion reprezintă pasul în față. Deşi intră în mediul natural al cefelor late şi al consumatorilor de seminţe, femeile microbiste restabilesc echilibrul pe stadioane şi dau un aer proaspăt tribunelor şi peluzelor înţesate de ultraşi.

 

Prima dată am fost în galeria lui U la un meci cu Steaua. Nebunie mare, Cluj Arena plin şi o dorinţă imensă de a câştiga. Atunci a fost momentul în care m-am îndrăgostit de fotbal, era total altceva faţă de ce văzusem până atunci iar acel sentiment unic, când toată galeria cântă şi sare iar tu ajungi să-i simţi…incomparabil. Am cântat, am sărit(puțin și de frig) și am trăit meciul exact ca un suporter autentic…și încă mă întreb cum m-a prins.

 

Pe stadion se înjură. Nu spun o noutate şi nici nu încerc să neg și să mă ascund după deget, galeria înjură, galeria e rea cu CFR adversarul, galeria susţine, galeria iubeşte. Îmi place pe stadion pentru că am ocazia să uit cine sunt, să mă descarc de stres, nervi şi probleme şi să o iau de la capăt.

 

Desigur, nu zic că locul fetelor e neapărat pe stadion, dar e bine că dau un fel de culoare şi dictează o nouă atitudine, meciul de fotbal ca un spectacol şi nu ca o bătălie. Vorbesc de spectacolul ăla în care tu ca şi spectator trăieşti intens acţiunea şi tot ce se petrece pe scenă/teren.

 

PS: acest material a aparut si in numarul 5 din StudenTimes

Te-a umezit postul? Dă un share mic!

Leave a Reply

%d bloggers like this: