Fericirea s-a născut în bar…

E atât de ciudată viața asta. Oamenii ăștia sunt atât de ciudați. Am observat că sunt fascinată de locurile simple, încărcate până la refuz de spirit românesc, populate de români tipici, oameni fără educație, oameni inteligenți sau mai puțin, oameni care își duc traiul fericiți cu ce au. Mi-am dat seama că mă simt foarte bine în piețe agroalimentare unde vine țăranul să-și vândă legumele de prin grădină, mă simt bine în piața de vechituri, unde ajung să mă târguiesc până la sânge cu omul ce a venit acolo să-și vândă trecutul.

 

Îmi place să vorbesc cu oamenii din piața de vechituri, îi întreb de lucruri, de preț, de istoria lor, de poveștile lor, de vrute și nevrute. Îmi place să câștig încrederea vânzătorilor, îmi place să câștig aprecierea unor oameni care nu mă cunosc, care nu îmi știu trecutul, nu îmi știu numele, nu îmi știu vârsta, care nu mă judecă după ce am în cap.

 

Îmi place să beau bere și să mănânc mici în piața de vechiuri(în Cluj), nu mănânc de obicei mici, dar pe cei din Oser(piața de vechituri din Cluj) îi ador. Stau la masă cu necunoscuți, cer voie să mă așez, intru în vorbă cu ei, vorbim despre vreme și despre prețuri, despre fotbal și despre Băsescu, vorbim.

 

Îmi place să-mi pierd timpul(când se poate) prin cele mai abjecte  cârciumi din te miri ce sate uitate ale României, acolo unde românii sunt români, acolo unde oamenii sunt oameni indiferent de educație, acolo unde bogatul stă la masă cu săracul. Acolo unde bei bere din pahare jegoase și faci pipi în spatele barului într-o budă din lemn. Acolo e echilibrul perfect. Acolo sunt rezolvările tuturor problemelor tale, indiferent de natura lor.

 

Nu are rost să vorbesc de cârciumile din  orașe, sau are…poate are, mai merg și pe acolo, dar oamenii ăia pur si simplu se îndepărtează de idealul românesc al omului de cârciumă. Știți voi, fiecare sat indiferent de mărimea lui are cel puțin o bodegă unde mereu găsești enșpe mii de oameni cu alcool la bord, oameni deschiși, oameni curați(la suflet), oameni în starea lor pură… Oameni fericiți cu ce au, oameni care nici măcar nu și-ar putea imagina că există ceva mai mult decât pământ, biserică, bar și nevastă. Respect maxim tuturor acestor oameni!

 

PS: am scris această postare cu gândul la o singură persoană care e atrăgătoare și respingătoare în același timp

PPS: bonus o poză cu mici si bere

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Te-a umezit postul? Dă un share mic!

Comments 6

Leave a Reply

%d bloggers like this: