Despre cărțile motivaționale

Mie îmi plac cărțile și când eram mai tânără obișnuiam să cumpăr cărți din librării online. Timpul a mai trecut iar acum, dacă vreau să citesc ceva, îmi fac rost de cărți ori de la bibliotecă ori din librăriile  din oraș, însă mailul meu e încă în bazele de date ale librăriilor online și primesc constant newsletter-uri.

 

Astăzi, curioasă de un astfel de mail, am intrat pe site-ul unei anumite librării ce avea niște “megareduceri”(așa spuneau ei). Navighez eu ce navighez, până să îmi dau seama că majoritatea reducerilor erau la cărțile motivaționale și la cele care te învață “cum să?”. Unele cărți aveau un preț chiar bine redus, dar erau cărți de genul “Bărbatul visurilor noastre(unde îl vom găsi)” sau “Cum să fii femeie”.

 

“Barbatul visurilor noastre” îl vom găsi în Cluj pe Memo colț cu Piața Unirii și în Reghin la semafoare, adică la cel mai vechi semafor din oraș, ăla din centru.

 

“Cum să fii femeie”  –  Ce m-ar putea învăța cartea asta? Alegerea n-a fost a mea și nici a părinților mei, ei voiau băiețel, acum dacă am ieșit fată nu mă puteau arunca la gunoi, nu? Mă gândesc că m-ar putea învăța o mulțime de lucruri cartea asta, ba mai mult, ar dezvălui secrete pe care eu nu le știam, nu știam că unei femei îi poate veni ciclu’, că doar nu-mi vine o dată pe lună și am stări depresive, m-ar putea învăța de asemenea cum să merg pe tocuri sau cum să mă îmbrac ca să atrag bărbații, de parcă eu nu știu că trebuie să ai cât mai puține haine pe tine ca să faci asta.

 

Niciodată n-am reușit să aplic sfaturile dintr-o carte “cum să?” în viața reală și am vaga impresie că nu sunt singura, și atunci mă întreb, de ce mai cumpără oamenii astfel de cărți? Răspunsul la întrebarea “de ce mai scriu unii asftel de cărți?” îl am deja…

Te-a umezit postul? Dă un share mic!

Comments 7

  • Am și eu o serie d-asta de cărți. Prima de genu’ pe care am cumpărat-o a fost: „Cum să fii o lady” care, chiar este „un mic tratat de eleganță”, precum îi spune și subtitlul. Totuși, când am terminat-o de citit, am realizat că nu sunt deloc o „lady” și că, de fapt, nici nu-mi doresc asta, dar pot să spun că a fost o experiență drăguță că am citit-o.
    Și mai am vreo două, așa mai ciudățele, care nu-mi folosesc la nimic: „Cum să-l păstrez doare pentru mine?”; „Cum să fiu bărbatul unei singure femei?”. Le-am cumpărat acum câțiva ani, la mare, împreună cu ceva ziar, din pură curiozitate să văd așa-zisele sfaturi oferite de Dana Săvuică.

  • Încearcă și ei să câștige o pâine și, culmea: chiar reușesc. Dacă mai sunt oameni ca mine (lucru de care nu mă îndoiesc), care cumpără cărți numa de curiozitate, e clar. Și totuși… există o serie de cititori care ar spune: „Vai!! E fantastic felul în care mi-a schimbat cartea asta viața!! Nu credeam că se poate întâmpla așa ceva.”

  • După cum spunea George Carlin, dacă ești destul de motivat să cumperi o carte motivațională înseamnă că nu duci lipsă de motivație. Cărțile irealiste care te “învață” să-ți găsești perechea perfectă sau îți repetă lucruri pe care le știai deja sunt întradevăr o pierdere de timp, profitând doar de insecuritățile oamenilor care nu vor fi rezolvate de un ghid turistic al vieții. Am cumpărat și eu o astfel de carte motivațională, era la ofertă cu 5 RON. Citind-o am realizat, “da mă, are dreptate omul, to accomplish things in life you have to do them and not be lazy!”. Sfântă revelație!

  • nu cred ca ai varsta necesara in care poti spune “când eram mai tânără” :))

    Apropo, vezi ca editura ALL are o campanie in care ofera carti pentru o recenzie, poate te intereseaza ceva. Uite un link de unde poti afla ceva detalii: http://nebunia.com/2012/01/campanie-bine-gandita/ ca sa-mi fac reclama, nu de alta ;))

  • cei care cumpara astfel de carti, in afara de curiosii ocazionali, sunt oamenii care nu au o aplecare inspre auto-analiza si gasirea de solutii pe cont propriu. ca sa fiu mai exacta, sunt indivizii care au nevoie sa li se spuna si cand au voie sa mearga la wc… asa ca lor chiar le schimba viata o astfel de carte. 🙂
    pe mine personal ma plictisesc, iar pe multe le gasesc inutile. dar, na, chestie de gust.

Leave a Reply

%d bloggers like this: