Ce le lipsește festivalurilor din România

O să scriu aici despre Sziget, cum mi s-a părut și ce ne lipsește nouă ca să ajungem la fel.

Recenziile le-am scris aici pentru:

ziua zero a festivalului

ziua 1 și 2

ziua 3 și 4

– ziua 5 a festivalului

Ce n-avem noi și au ei

1. Bani – noi n-avem bani să organizăm evenimente serioase, destul de mari ca să strângă oameni care să consume, n-avem bani să asigurăm tehnologia necesară, să amenajăm un spațiu, să angajăm oameni competenți(gen  bodyguarzi, oameni la info-pointuri, chiar și vânzători de bere). Pur și simplu n-avem bani de dat pe detalii, detalii care de multe ori fac diferența. La Sziget până și oamenii de la porți îți cereau amabil să le arăți ce ai în geantă, în România când se răstește o namilă de la BGS la tine și te pune să-ți scoți și absorbantele din geantă chiar dacă sunt singurele lucruri rămase în ea, îți taie tot elanul…

O mai mare problemă decât organizarea e aceea a banilor cheltuiți. Noi nu ne permitem să plătim 200 euro pe un abonament la un festival chiar să vină *insert nume mare*, astfel nici organizatorilor nu le revine mare lucru din bilete(bugetul Szigetului de peste 10 milioane de euro e compus 60%-67% din vânzarea biletelor). Din păcate nivelul de trai nu ne permite să consumăm așa cum se consumă afară, la Sziget o bere era 580 de forinți, cam 9 lei și ceva…imaginați-vă dacă am pune prețul ăata în România. Un sandwich era 1000 forinți adică undeva la 16-17 lei. Dacă n-ai toți banii ăștia cui să mai aduci trupe mari?

2. Cultură – din păcate cultura lipsește publicului român. Nu știu de ce, pur și simplu nu știm să ne respectăm unii pe alții, nu suntem toleranți cu ceilalți. Nu știm să ne punem în valoare, pe noi înșine, țara noastră, valorile noastre. În cadrul festivalului era și o zonă numită Hungaricum Village în care găseai de la fațadele caselor tradiționale cu băncuță în față(cum mai vezi și prin Ardeal) până la mâncare și renumita palincă(am gustat, senzații tari). Poi la ce festival mare din România(gen Bestfest, Peninsula) ați ma văzut de vânzare sarmale, mămăligă cu brânză sau “jinars de prune”? <bucătăria transilvăneană prezentă la Sziget vindea mici, super tare>

3. Respect – noi nu ne respectăm nici pe noi, ce să mai vorbim de alții. Mereu o să ne uităm urât la cei care îndraznesc să fie diferiți, fie că vorbim de punkeri cu creasta de-un metru fie că ne referim la gay sau oameni costumați în tot felul de chestii. Când vedem pe vreunu cu steagul Ungariei(sau orice alt stat) parcă și ne și crește tensiunea. Care e problema fraților? Ce dacă e din altă țară? Eu mă simțeam așa mândră când mă plimbam cu steagul prin festival și lumea nu se uita urât la mine, unii chiar veneau la mine și îmi ziceau de România cu zâmbetul pe buze. Avem prea multe prejudecăți, mult prea multe.

Nu știu cum se face dar după fiecare eveniment/concert/festival mi se întâmplă să intru într-o criză de creativitate din care rezultă zile lungi în care oricât m-aș chinui, nu reușesc să scriu nimic. Așa mi s-a întâmplat după Bestfest, așa s-a întâmplat și acum după Sziget și cel mai probabil așa se va întâmpla și după Peninsula.

  

Te-a umezit postul? Dă un share mic!

Leave a Reply

%d bloggers like this: