Cand te gandesti la viata ta…

După prima săptămână de studenție, mi-am dat seama de un lucru, că e foarte greu să mă detașez de titulatura(mult spus) de blogger și să mă comport ca un wanna be journalist. Lucrurile nu sunt chiar  atât de simple, ai putea crede că e ușor având în vedere că mai scriu din când în când pe blog, mai fac o recenzie, două, însă nu totul ține de scris, cât de comunicare.

 

Am o dicție jegoasă, vorbesc când nu trebuie ce nu trebuie, ce mi-aș putea dori mai mult? Desigur, lucrurile acestea se pot corecta, sunt abia la început dar parcă e așa o  chestie în mine care nu mă lasă în pace, faptul că nu sunt sigură că asta îmi doresc. Sunt conștientă că atunci când am plecat, am lăsat copilăria  și tot ce s-a întâmplat până în momentul anterior plecării mele, acasă, acel loc în care mi-am spus că mă voi întoarce doar în vacanțe. Și ăsta e momentul în care mi-am pierdut ideea.

 

Tot ce vreau e să găsesc ceva ce să-mi placă și de care să am drag, indiferent în ce domeniu de activitate, nu funcția contează până la urmă, ci fericirea ta. Înveți 3 ani ca să-ți câștigi pâinea pentru tot restul zilelor. Mi-e foarte greu să las în urmă blogul și să o iau pe altă cale, mi-e foarte greu să mă detașez, cu blogul am învățat unele lucruri care, vor fi acum anulate de (în mare parte) tot ce înseamnă jurnalism. Cred că am nevoie de un tip de acomodare cu toată chestia asta ce presupune facultatea și viitorul job. Și mai cred că dacă ar fi fost ușor toată lumea ar fi reușit, dar totuși…

 

Am relatat din camera(părăsită pe weekend)” n”, din umilul cămin 6.

 

Te-a umezit postul? Dă un share mic!

Comments 8

Leave a Reply

%d bloggers like this: