Asteptari inselate(ce titlu de telenovela)

Înainte să încep facultatea îmi imaginam viața cam așa: dor de casă, profi handicapați, facultă grea, eu antisocială fără prieteni. Îmi tot repetam că primul semestru va fi mai greu, până mă acomodez, până învăț să respir aer de Cluj etc. Fix o p…, pardon, ceapă degerată. Oai ce mă mai plângem eu că ce mă fac eu în astea 2-3 luni, cine o să mă hrănescă, cine o să mă șteargă la fund?

 

Ete scârț că au trecut aproape 3 luni și sunt bine merci în patu meu nenorocit din Hașdeu scriind acest post. N-a fost așa cum mă așteptam, m-am acomodat din prima, iar faptul că mereu am fost ținută în priză de diferitele proiecte în care eram și sunt m-a făcut să uit cum este să-ți fie dor. Se pare că am fost născută în locul nepotrivit din moment ce nu mi-e dor de Reghin și implicit de casă și consider că am fost făcută să respir aer de Cluj.Au trecut aproape 3 luni și facultatea nu mi se pare mare lucru, e drept, mai trebuie și puțin efort, dar…mai mult apă de ploaie.

 

Da, au trecut aproape 3 luni de facultate și lucrurile nu mi s-au părut supergrele, însă acum parcă a început să scârțâie pe la încheieturi, parcă prea toți colegii mei sunt niște leneși(mai sunt și excepții), parcă prea toți profii sunt exasperați de imbecilitatea și indiferența colegilor mei, parcă lumea e într-o letargie cronică. Secretariatul nu știe nimic, tutorele de an vede că n-are cu cine discuta, șefu de an iar nu știe nimic și tot așa. Eu una sunt frustrată că nu știu nimic, dar îmi promit mie că voi schimba lucrul ăsta.

 

M-am săturat de oamenii de pe stradă, din autobus, de așa zisele “vacus cu lapte sau fără” din cămin, și aici care vă simțiți n-aveți decât, mă știți că nu-s de fel o pupincuristă. M-am săturat de prostia care mă înconjoară și acum nu fac pe uber intelectuala dar e trist când un student nu știe să vorbescă corect limba română și mai e și student la buget. Uite ce specimene finanțează statul român. M-am săturat de mine, sunt un copil cu suflet bun dar cu gura cam mare, am prostul obicei de a trânti adevărul în față.

 

Aștept doar să mă duc acasă, să pot și eu să ascult muzică normală și nu la căști…vreau să nu mai văd fețele astea, și totuși îmi va fi dor de Cluj.

Te-a umezit postul? Dă un share mic!

Comments 12

Leave a Reply

%d bloggers like this: