amintirile ma trag de-un…

Nu știu alții cum sunt, dar pe mine când mă apucă plictiseala stau și mă gândesc. Și mă gândesc. Mult. Mă gândesc la toți și la toate, de exemplu, oare ce făceam exact acum 1 an? Stau și   înot prin marea de amintiri și încerc să le găsesc pe acelea care se apropie de o anumită dată, resoectiv 3 august. De când am blogul mi-e mai ușor să-mi amintesc ce făceam acum 1 an, sunt extrem de personală și le cam scriu pe toate, însă până să am blogul îmi era greu tare.

 

Pe voi nu vă mai apucă dorul de vremuri apuse? Nu vă doriți uneori să știți ce făceați fix acum 1 an, unde erați și cât ați progresat? Ciudat a fost să descopăr că am aceiași stare psihică ca cea de acum 1 an, bine, acum am alte probleme care îmi influențează starea, dar…e cam la fel. Dacă nu mă credeți vă dau link să vă convingeți. IOTE . E ciudat să-mi citesc posturile de acum 1 an, foarte multe s-au schimbat, inclusiv exprimarea, dacă înainte aveam o exprimare defectuoasă, acum tind să cred că am evoluat puțin.

 

Dacă e să mă gândesc puțin mai departe, cu vreo 2 ani, întâmplarea face să fiu undeva la Felix, întânind-o prima dată pe Amalia. Pentru cei ce nu știu cine e Amalia, îmi pare rău, nu mai explic. Amintirile-s tari, și logic că ne vin în minte doar alea faine, de ce ne-am aduce aminte de necazuri?

 

 

 

 

Te-a umezit postul? Dă un share mic!

Comments 1

  • Da, si eu mai “inat prin marea de amintiri” cum i spus mai sus. Adevarul este ca lucrurile s-au chimbat de atunci, poate si din cauza faptului ca varsta mea este mai mica si acum cresc si eu. Insa desi imi placesa si imi place si acum enorm de mult ceea ce faceam anul trecut, mi-ar fi greu sa mai fiu acolo inca o data. De ce? Pentru ca fiecare an are diferite situatii si diferite parti atat bune cat si rele. Iar acum doi ani pe vremea aceasta abia ma intorceam acasa si imi vizitam fost prietena. Da.. Multe amintiri avem daca stam si ne gandim:D

Leave a Reply

%d bloggers like this: