15 ore in autocar pentru 60 de minute de lupta

Eu nu stiu altii cum sunt, dar eu dupa ce m-am intors asta-noapte la 3 din deplasare n-am putut sa dorm si m-am uitat la reluarea meciului Fehervar – U Jolidon. Asta dupa ce am vazut meciul din sala.
Inca de pe drum cand aproape tot autocarul era adormit sau se uita la film, cu castile pe urechi, in cap mai aveam vuietul salii, cantecele galeriei, scurtul “Haide U!”… Din cand in cand imi mai dadeam cate o casca jos sa aud daca baietii din spate au inceput dintr-o data sa cante. Obositi, ei dormeau, totul era doar in capul meu.

Am pierdut multe faze din meci pe baza pozitionarii proaste in sala si manata de emotii si cantecele galeriei, asa ca dupa 8 ore de mers cu autocarul i-am dat play inregistrarii partidei. Starturile de meci ale Clujului sunt parca trase la indigo, toate, indiferent ca se joaca cu Ploiestiul, Constanta, Baia Mare sau Fehervar. Dupa 20 de minute isi fac si fetele noastre curaj sa atace si cumva apararea devine mai incisiva, avem si poarta si speranta revenirii ne incolteste in minte.

In prima repriza am fost pe nicaieri, noroc cu Laura Popa si bratul ei bine calibrat pe poarta. Am luat nepermis de multe goluri de la 8 – 9 metri, iar pe semicerc jocul cu pivotul a mers ceas in timp ce noi am privit cum scorul ia proportii.

A doua repriza a venit cu un suflu nou in echipa, iar in tribune galeria U-ista domina sonorul. Am ramas fara voce la ratarile fetelor noastre, insa golurile venite apoi ne-au dat aripi. Eram aproape de egalare insa unguroaicele au rabufnit si au dus scorul la 19 – 14. N-a mai contat nici scorul nici oboseala cand “Slava tie studentie” a rasunat in modesta sala din Ungaria.

Ne-am intors cu capul sus, mandri ca am fost alaturi de jucatoarele noastre si in deplasare pe un teren ostil. N-ati fost singure impotriva tuturor, am luptat impreuna!

Te-a umezit postul? Dă un share mic!

Leave a Reply

%d bloggers like this: